Eveniment – Campionatul Naţional de Offroad

Ce poţi face de joi, cînd începe să miroasă a weekend, pînă duminică? Dacă eşti în stare să “driblezi” sistemul şi consulţi din timp ofertele de cazare la pensiuni, poţi evada liniştit pe “drumul mătăsii” din Valea Prahovei sau spre eterna staţiune Mamaia. Ori spre bulgari, în funcţie de cît de exotice doreşti să-ţi fie amintirile. În principiu, alegi destinaţii onorabile şi aducătoare de invidie din partea prietenilor sau a vecinilor.

Există în schimb o mînă de oameni care preferă să descopere Romănia pietricică cu pietricică. S-au adunat pe 6 septembrie în faţa hotelului Pietroasa din Buzău şi s-au autointitulat Musaios Extreme Adventure. Nu s-au privit unii pe alţii cu ironie sau cu aere de superioritate. Nu a contat că unul se afla pe un G400 CDI, iar altul pe un ATV Linhai, toţi au plătit taxa de înscriere, şi-au primit numerele de concurs şi au aruncat o ultimă privire asupra propriului material de concurs, pentru a se asigura că totul este pus la punct pentru startul de a doua zi.

În Campionatul Naţional de Off-road se concurează la 5 clase:

Clasa Auto Extrem: maşini pregătite special pentru acest gen de competiţie. Traseul măsoară în jur de 75-80 km pe zi, are un grad mare de dificultate şi cuprinde probe speciale în traseu.

Clasa Auto Open: se adresează tuturor maşinilor de teren; se admite folosirea cauciucurilor MT; sînt obligatorii centurile de siguranţă din dotarea maşinii, stingătorul, trusa de prim-ajutor, triunghiul reflectorizant, roata de rezervă, trusa de scule, cricul, cheia de roţi, şufa tractare; pentru proba de superspecială sînt obligatorii căştile de protecţie. Traseul măsoară în jur de 90 km, iar gradul de dificultate este ridicat şi include probe speciale.

Clasa Moto Extrem: se adresează tuturor motocicletelor pregătite special pentru astfel de competiţii de hard enduro; navigaţia pe traseu se face pe track GPS, încărcat de către organizator în aparatul pe care fiecare participant îl pune la dispoziţie la înscrierea în competiţie şi care trebuie să fie compatibil GARMIN. Traseul, în jur de 90 km pe zi, are grad de dificultate ridicat, cu punct de realimentare pe traseu.

Clasa Moto Open: se adresează tuturor motocicletelor pregătite special pentru astfel de competiţii de enduro; navigaţia se face pe track GPS, încărcat de către organizator în aparatul pe care fiecare participant îl pune la dispoziţie la înscrierea în competiţie şi care trebuie să fie compatibil GARMIN. Traseul are în jur de 90 km pe zi şi grad de dificultate ridicat, cu punct de realimentare pe traseu.

Categoria Atv-Quad Open: se adresează tuturor ATV-urilor şi quad-urilor pregătite special pentru astfel de competiţii; navigaţia se face pe track GPS, încărcat de către organizator în aparatul pe care fiecare participant îl pune la dispoziţie la înscrierea în competiţie şi care trebuie să fie compatibil GARMIN. Traseul are în jur de 90 km pe zi şi grad de dificultate ridicat, cu punct de realimentare pe traseu.

În prima zi de concurs am asistat la startul în traseu, iar apoi am fugit la prima probă specială a clasei Auto Extrem, care se desfăşura la kilometrul 40 al traseului. La prima vedere, nu îţi puteai imagina că pe acolo ar putea trece vreo maşină. O urcare de vreo 300 de metri ridica probleme de abordare chiar şi cu piciorul. Conform unor calcule sumare, îi aşteptam pe primii concurenţi la proba specială cam la 3-4 ore după start. O medie de 10-15 km/h este decentă pentru această secţiune.

Primii au apărut motocicliştii de la categoria Extrem, dar cu ceva întîrziere. Marea majoritate s-a descurcat onorabil, dar au existat şi concurenţi care au aruncat cu motocicletele prin copaci – la propriu. În cele din urmă au trecut toţi de proba specială, dar au început să cedeze pe traseu din lipsă de combustibil. Le-a jucat feste orientarea, care i-a făcut să parcurgă suplimentar zeci de kilometri, plus abuzul de “gaz” pentru a trece de obstacole. Rezultatul: concurenţi care nu au mai ajuns la punctul de realimentare.

După aproximativ 7 ore şi jumătate, a apărut primul echipaj de la Auto Extrem. Am descoperit ceea ce iniţial nu puteam să-mi imaginez – că pe respectiva urcare de 300 de metri pot evolua şi automobile, ce-i drept, modificate radical. Iniţial, crezusem că trebuie să laşi o întreagă comună fără pîine ca să construieşti un astfel de bolid, dar nu este chiar aşa. Un Jeep Wrangler modificat pentru secţiunea Auto Extrem a costat în jur de 20.000 de euro. O versiune second-hand ajunge pe la 10.000 euro sau chiar mai puţin, plus încă 10.000 investiţi în suspensie, pneuri, aparatură de navigaţie, scaune, roll-bar, troliu faţă/spate… Asta este reţeta ieftină, dar aici ieftin nu înseamnă incapabil de performanţă. Totul depinde în mare de potenţialul maşinii, iar o eventuală stîncă din faţă, dar şi un copac cad în responsabilitatea pilotului. Acest sport poate fi practicat şi pe sume “indecent” de mari. Oricînd poţi achiziţiona un Mercedes Benz G 500 care valorează 84.344 euro, preţ de bază cu TVA inclus, la care să mai adaugi aproximativ 50.000 euro pentru modificări.

Revenind la etapa a cincea de la Buzău, trebuie spus că prima zi de concurs s-a terminat fără acoperirea integrală a traseului. Altfel, concurenţii ar fi ajuns în tabără pe la 4-5 dimineaţa. A doua zi a inclus o probă specială la km 20 din traseu: un pasaj de 900 de metri prin albia unui pîrîu, de fapt o colecţie de stînci printre care se zărea un firicel de apă. S-a dovedit a fi o sarcină mult mai facilă decît speciala din prima zi, cînd s-au răsturnat maşini, s-au omorît motoare şi s-a troliat din plin.

Ultima zi a reprezentat o superspecială, la care toată lumea a concurat pentru spectacol şi orgoliu, poziţiile în clasament fiind lămurite în urma celor două zile de concurs.

Au fost două zile de pură aventură, în care competitorii s-au luptat cu bolovanii, cu noroiul, cu copacii… Unii au cedat şi “zăceau” chiar şi duminică seara cu maşina răsturnată prin vreo văgăună, pe cînd ceilalţi “alergau” spre casă şi spre paturi calde.